A moment for lifetime.

Cum e sa iti iei zilnic palme de la viata?

Credeam ca atunci cand pierzi ceva,viata te invata sa ai grija sa nu mai pierzi altceva.Dar rasa umana nu e facuta sa invete din greseli.Ne batem joc de orice urma de sentiment frumos atunci cand ni se pare ca ne depaseste situatia.

Nu am vrut niciodata sa recunosc ca nu mai pot,sa admit infrangerea.Dar ultima  saptamana mi-a deschis ochii in timp ce primeam lovituri grele.Si chiar daca voi continua asa,macar acum devine rutina.

Vreau sa dispar acum,sa nu mai simt ceea ce simt,sa las totul in urma..dar lacrimile vor continua sa arda..

Time to change.

Time to say good-bye.

Time to enjoy.

Time to forget and forgive.

It’s time to live.

Just the thought of you shedding a tear for me,puts that smile back on my face.

I know you like to see me smiling and laughing,’cause you only want what’s best for me,right?

So why don’t you try to think of me?..just once in your fucking new life.

It’s like I’m taking my heart out of my body.It will only remain the image of that girl,who never stopped..loving you.

I used to think love is a fragile thing,but I’ve realised this isn’t true at all.Once you feel it,enjoy it.If you don’t want it anymore,you should know it doesn’t go away so easy.

Daca as putea da timpul inapoi,as face-o.Daca as putea schimba unele lucruri care ne-au adus aici,nu as ezita.Dar o data ce nimic nu poate fi facut,de ce ne batem joc de fiecare clipa de fericire pe care am trait-o impreuna?

Poate a venit momentul sa inchidem toate amintirile intr-o cutie pe care sa o uitam intr-un colt.Si acolo sa ramana mereu,iar noi,usor,usor sa uitam de ea.Asa vei avea ce iti doresti,asa vor arde in tacere toate sentimentele care ne-au unit.

I really want you to be happy.

Mi-as dori cateodata sa fiu capabila sa nu imi arat sentimentele.Sa nu stie nimeni ce simt si ce gandesc.Numai ca de multe ori expresia fetei si privirea ma tradeaza,iar concluziile le trag altii.

Sau mai bine,cum ar fi sa nu ma afecteze nimic din lucrurile rele care mi se intampla?Sa fiu imuna la tot din jurul meu…astea da vise indraznete..

Cam asta ar fi tot ce mi-as dori acum.Nu vreau sa mai inchid ochii si sa treaca timpul pe langa mine.Vreau sa privesc totul din alt unghi si sa incerc sa schimb ceva.Nu stiu daca imi doresc  sa ma schimb,sau daca vreau sa te schimb pe tine,dar toate acestea nu pot continua asa..

Ma uitam azi la o emisiune si o doamna de vreo 40 de ani facea o plimbare cu ski-jet-ul langa un tanar de 20 de ani.Ma gandeam ca nu am facut asta niciodata si asa am realizat ca sunt inca multe de care deocamdata doar am auzit sau doar am visat sa le fac.Unele sunt banale,altele marete,dar toate fac parte din acel ceva din mine care vrea sa privesca inainte si nu inapoi..

Dar pana atunci mai e…

Da,mi-am pierdut dragostea dar nu si viata.Acum mult timp am zis ca voi continua asa si ca voi gasi in fiecare zi un motiv pentru a merge mai departe.L-am gasit cateodata,dar a fost trecator si m-a facut decat  revin la ce obisnuia sa fie usor.Era usor sa ma intorc mereu acolo unde stiam ca sunt primita fara comentarii,ba chiar cu bratele deschise.Imi lasam ambitiile pentru siguranta.Am renuntat la frumos pentru firesc.Nu cred ca am pierdut nimic in afara de timp.Sau poate ca si acesta a trecut cu folos,invatandu-ma in fiecare zi ca trebuie sa lupt cu propriile idei si conceptii pentru a trece peste sentimente si impulsuri.Au fost momente in care m-am inchis in mine si am preferat sa ma prefac ca totul e ok.La fiecare amintire ochii mi se umezeau,tresaream la auzisrea unei sonerii de telefon decat asteptand sa scap de pasa proasta.Asa am ajuns aici,unde … ah,da..unde?

doua cuvinte,un cantec,doua suflete…poate o secunda,poate o viata..si totul poate reveni la viata.

De obicei scriu aici cand simt nevoia,iar asta obisnuia sa se intample destul de des.Acum parca nu mai e asa.Oricum “problemele” mele sunt mici pe langa ale altora,gandurile mele nu ajung intotdeauna acolo unde vreau si nici cuvintele nu mai ajuta acum.

Sirul asta infinit de stari parca nu duce nicaieri.Si atunci,de ce toate astea?

Poate ca intotdeauna am avut in mine o doza suficienta de egoism ca sa imi pese numai de  mine in  momentele in care am fost trista.Nu stiu daca e egoism,dar asa mi s-a parut atunci cand am realizat ca as vrea sa fiu alaturi de alte persoane in momente grele si nu am putut.Niciodata nu e de ajuns sa spui o vorba buna,sau o gluma cand cineva plange,sa arati ca esti alaturi decat prin cuvinte.Intotdeauna mai e nevoie de o imbratisare,de o privire calda sau de un zambet.Azi am simtit mai mult ca niciodata ca vreau sa fiu langa tine si nu am putut…Iar acum degeaba intervin parerile de rau.Am avut ocazia sa imi iau ramas bun si sa-ti spun cat de mult tin la tine,dar i-am dat cu piciorul din cauza unei prostii…